În vreme de război sau în vreme de pace, viața minții trebuie să fie înrădăcinată în viața Duhului, ca să putem vedea ceea ce Dumnezeu vrea să vedem: realitatea divină, și frumusețea divină de care sperăm să ne bucurăm în viața de apoi.
În timp ce acceptăm sau respingem faptul că Isus Hristos a venit, noi determinăm însemnătatea personală a Crăciunului.
Nu mă pot dezvolta ca urmaș a lui Hristos în izolare. Dumnezeu m-a creat să trăiesc și să mă dezvolt în comunitate, iar fără comunitate credința mea devine slabă, șubredă chiar stagnează, e predispusă pierii. Comunitatea sănătoasă mă duce mai aproape de Hristos.
