Archive: noiembrie 2022

Te-ai întrebat vreodată ce tip de credință ai? Unde te situezi? De care parte ești? Ai o credință zilnică sau una de Duminică?

Poate nu înțelegi prea bine întrebarea, dar cu siguranță ai trecut prin ambele la un moment dat în viața ta. Așa cum sunt urcușuri și coborâșuri în orice domeniu și aspect al vieții noastre, așa este și în viața de credință.

Mulți suntem învăluiți de grijile acestei lumi și purtăm cu noi poveri. Îngrijorarea apare la orice pas, însă depinde de noi dacă alegem să-i dăm curs. Ne lăsăm purtați de problemele de la lucru, de problemele din familie, ne preocupăm de fiecare lucru ce trebuie rezolvat imediat și uităm să ne oprim. Ajungem Duminica la biserică și realizăm că doar acolo în acele 2 ore, putem avea parte de liniște. Că doar acolo Îl găsim pe Dumnezeu. Iar El ne privește, ne-a purtat pe brațe în timpul săptămânii, prin toate grijile și ne-a adus la sfârșitul ei în casa Lui. Iar tot ceea ce Dumnezeu te întreabă la final, este: ”Pentru mine ce ai      făcut ? Mie ce Mi-ai oferit în această săptămână? Cât ai dat pentru mine?”

Sunt oameni ce vin la biserică când e o sărbătoare și bine fac, dar până la următoarea nimeni nu-i mai vede. Oameni ce se pierd pe drum. Oameni pentru care lipsitul din biserică, lipsitul de la serile de rugăciune, de la întâlnirile de grup, duc la o excepție repetată ce devine în final un obicei. Oameni care uită o zi, două să citească Cuvântul din ”lipsă de timp” , din alte preocupări, rămânând la finalul anului, cu Biblia prăfuită pe noptieră.

Ce e interesant la Dumnezeu este că El nu-ți vrea banii, nu-ți cere bogății și nu ți cere imposibilul. Tot ce își dorește este timpul tău. Un lucru ce nu costă nimic și totuși e atât de greu de oferit.

Ce alegi să faci cu timpul tău? Cui alegi să-l dedici? Pentru ce scopuri îl folosești? Spre zidirea ta sau a celor din jur? Spre slava Cerului sau spre plăcerea lumii? Cu toții avem de ales astăzi ce dorim să facem cu timpul ce ne stă în față. Cu toții avem de ales ce fel de credință dorim să trăim: o credință zilnică sau una de Duminică.

Credința cere fapte. Fapte zilnice. Cel mai important lucru este măsura în care rămânem consecvenți faptelor. Dacă se vede zilnic, sau e o credință de o zi, e o credință de nevoie sau una de Duminică?

”Tot astfel și credința, dacă nu are fapte este moartă în ea însăși”. Iacov 2:17

• Dacă v-a încurajat acest articol, puteți citi și articolul Dacă mori, unde îți va fi îngropată inima?
• Pentru mai multe detalii, puteți accesa pagina noastră de Facebook.
• Ascultați radio pe aplicația din Google Play. Link aici.
• Ascultați radio pe aplicația din App Store. Link aici.

Dacă murim, unde ne va fi îngropată inima?

Cui apaține inima noastră? Va fi îngropată în Dumnezeu sau în Pământ?

Căci acolo unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta. – Matei 6:21

Deseori ne concentrăm pe lucrurile noastre, pe problemele noastre și facem din ele o prioritate a vieții, motivul principal pentru care trăim. În trecerea noastră grăbită, trebuie să ne oprim puțin și să medităm la acest verset lăsat de Mântuitorul: unde este comoara noastră, acolo este și inima noastră.

Dacă suntem sinceri cu noi înșine descoperim că acea comoară a noastră înseamnă fericirea noastră, lucrurile care ne bucură, locul de muncă, școala, viitorul în care investim. Iar pe Dumnezeu îl scoatem din ecuație și îl așezăm la final de listă, duminica sau la întâlnirile de tineret.

Nu am învățat să îl facem o prioritate pe Dumnezeu pentru că inima noastră nu aparține în totalitate Lui.

Am putea spune că mergem la biserică, ne închinăm, cântăm, facem un bine..Dar oare doar atât înseamnă să ne găsim comoara în Dumnezeu? Ei bine, avem nevoie de mai mult de atât, avem nevoie de o inimă tăiată împrejur.

Tăierea împrejur este aceea a inimii, în duh – Romani 2:29

Suntem chemați să ne tăiem inima împrejur. Să tăiem orice rău care vine asupra ei ca să o doboare, orice gând egoist care ar putea face lucrurile noastre prioritare să troneze în viața noastră, orice gând care ar contamina templul lui Dumnezeu. 

Când inima ne este tăiată împrejur știm că ea aparține Creatorului. Atunci nu mai avem voie să iubim viața noastră mai mult decât pe Dumnezeu. Nu mai putem trata superficial legătura noastră cu El.

Mai mult de atât, vom fi pregătiți de lucrări mai mari. Inima ne va fi curățită ca să Îl putem vedea pe Dumnezeu acolo unde alții nu pot și Îl vom auzi atunci când alții nu reușesc. Și toate acestea nu pentru că am fi noi prea speciali, ci pentru că am fost gata să ne căutăm comoara Adevărată, unde să ne așezăm și inima.

Inima care este centrul ființei noastre are nevoie de o comoară veșnică,  nu de una trecătoare..

• Dacă v-a încurajat acest articol, puteți citi și articolul Cum stai cu solitudinea?
• Pentru mai multe detalii, puteți accesa pagina noastră de Facebook.
• Ascultați radio pe aplicația din Google Play. Link aici.
• Ascultați radio pe aplicația din App Store. Link aici.