Ce alegi să faci cu timpul tău? Cui alegi să-l dedici? Pentru ce scopuri îl folosești? Spre zidirea ta sau a celor din jur? Spre slava Cerului sau spre plăcerea lumii? Cu toții avem de ales astăzi ce dorim să facem cu timpul ce ne stă în față. Cu toții avem de ales ce fel de credință dorim să trăim: o credință zilnică sau una de Duminică.
Frica de singurătate ne face să cădem într-o groapă de unde nu-L putem vedea pe Dumnezeu. Uităm promisiunile Lui și ne gândim că nimeni nu ne va putea salva. Renunțăm înainte să începem să luptăm, asta pentru că nu am ales conducătorul potrivit.
De atâtea ori trecem prin încercări și ne îngrijorăm cu privire la tot ce va urma în viață. Ne gândim zilnic ce decizie să luăm, care pare a fi cea mai bună. Care ne va aduce ceea ce avem nevoie. Ne facem planuri, ne consultăm cu oamenii din jur și cerem păreri. Cerem ajutor. În acest necunoscut, în această frângere, Dumnezeu ne spune atât: Cedează .
Ci să-l lași pe El să te ducă acolo unde ți-a pregătit veșnicia, în acel loc minunat. Îți va umple golul pentru totdeauna. E singurul ce reușește să facă asta. E singurul ce rămâne veșnic.
Nu ai primit ceva ce îți dorești acum, pentru că Dumnezeu are un plan mai mare pentru tine. El vrea să facă ceva măreț din tine. Nu vrea să-ți ofere bronzul. El vrea să fii vrednic de a primi aurul.
”Dacă recunoști că ești tipul de persoană preocupată de sine, predă-ți dorința de atenție, de alimentare a orgoliului și celelalte nevoi egoiste Păstorului Ceresc care îți împlinește toate nevoile. Fă un efort conștient pentru a deveni o persoană ”preocupată de alții”. Propune-ți să petreci o zi întreagă sau chiar mai mult fără să te concentrezi asupra problemelor tale în conversație.” – Deborah Smith Pegues
