Blog

Gândește-te la cea mai profundă perioadă pe care ai avut-o în relația ta cu Isus. La acele momente în care nu te mai puteai opri din rugăciune, acele momente când inima îți cânta de bucurie. Când simțeai că-L poți lua de mână, că-L poți îmbrățișa, atât de aproape Îl simțeai. Acum gândește-te că El e același, cum a fost și atunci. Tu ești cel ce te-ai schimbat. Ai lăsat ceva să se interpună între tine și Dumnezeu. Indiferent că e vorba de diferite acțiuni, sau de frici și temeri, ele au creat un zid între tine și Mântuitor, un zid ce trebuie dărâmat. Dumnezeu e tot lângă tine, te iubește la fel de mult, și tot ce dorește e să fugi la El, să-L alegi , ca în momentele de odinioară.

Nu eu! Nimeni altcineva! Doar Dumnezeu a crezut în mine și nu m-a abandonat, în ciuda eșecurilor mele. Când am căzut, a fost ca să învăț că cel care cade poate căpăta puterea să se ridice și să continue alergarea.

Nașterea lui Isus ne este reamintită an de an, tocmai pentru a nu uita că El a venit jos pe pământ pentru mine și pentru tine, pentru a ne salva, pentru a ne oferi o a doua șansă. S-a născut Cel ce ne e Tată, Cel ce e lângă noi atunci când nimeni nu e, Cel ce ne-a purtat pe brațe și nu se satură să ne mai poarte. Cel în mâna Căruia ne-am lăsat viața, ne-am lăsat tot trecutul murdar și am hotărât să ne înnoim inima.

Dacă vrei să înțelegi sensul vieții trebuie să vizitezi secția de Oncologie. Toți la fel, cu capetele lipsite de păr și pielea galbenă, îți vor aminti că viața e mai mult decât lucruri materiale. Viața e despre fericire și speranță.

Ce alegi să faci cu timpul tău? Cui alegi să-l dedici? Pentru ce scopuri îl folosești? Spre zidirea ta sau a celor din jur? Spre slava Cerului sau spre plăcerea lumii? Cu toții avem de ales astăzi ce dorim să facem cu timpul ce ne stă în față. Cu toții avem de ales ce fel de credință dorim să trăim: o credință zilnică sau una de Duminică.

Dacă murim, unde ne va fi îngropată inima?
Cui apaține inima noastră? Va fi îngropată în Dumnezeu sau în Pământ?