Locul tău. Locul ales de Dumnezeu

Locul tău. Dumnezeu ți-a creat un drum. Ți-a dat un scop aici pe pământ și tot ce-și dorește e ca tu să-l împlinești. Nu ești la întâmplare. Nu ești în încercări fără motiv. Nu treci prin etape mai grele fără să înveți ceva din ele.

Tu ești cineva și Dumnezeu are un plan cu tine. Tot ce ți se întâmplă, e pentru ca El te trece printr-o pregătire, și vrea sa fie sigur că ești vrednic de acel scop și acel loc pe care l-a pregătit pentru viața ta. Că ești demn de a fi numit copil al lui Dumnezeu.

Poate că stai și te uiți la câteva lucruri din viața ta care ți se par că au nevoie de o mică transformare, că parcă nu sunt ce ți-ai dori. Și ignori toate celelalte sute de lucruri pentru care merită să fii fericit, să fii mulțumitor. Îți oprești privirea asupra acelor lucruri care nu sunt conform așteptărilor tale, conform dorințelor tale. Care nu se încadrează măsurătorilor tale. Însă îți pot spune că ele se încadrează perfect în măsurătorile lui Dumnezeu.

Privește la o piesă de puzzle. E așa imperfectă, nu e bine definită și nici nu trebuie să fie. Pentru că așa a fost creată să fie. De ce? Pentru a se potrivi în imaginea finală. Până și ea are locul ei.

Așa că nu mai încerca să schimbi unele lucruri ce pur și simplu nu trebuie schimbate, pentru că în acest fel și tu vei putea fi în imaginea de final, alături de Dumnezeu.

Fii biruitor. Prin soare și furtună. Prin întuneric și lumină. Prin bucurii și tristeți. Cheamă-L pe Dumnezeu în viața Ta și El va veni. Defapt știi ce? El e lângă tine mereu, ceea ce trebuie să faci e doar să deschizi ochii mai bine, pentru a-L putea vedea.

Așa că nu te îndoi niciodată de locul în care ești. Acela e locul tău.

  • Dacă v-a încurajat acest articol, puteți citi și articolul Suntem prea oameni.
  • Pentru mai multe detalii, puteți accesa pagina noastră de Facebook.

 

Citește mai mult

Frângere în mâna Olarului

Ca să fim ca El, ca să ajungem la statura de identificare cu Hristos e cale lungă … Și nu e ușor. El ne poartă prin văi, ne duce până la frângere. Ne poartă și pe munte ca să experimentam trăiri frumoase.

Trebuie să înțelegem că suntem chemați să ducem crucea. Și de multe ori cădem, o ducem târâş, o aruncăm. Dar El o ia de jos, ne șterge lacrimile, ne-o pune în mână . Și continuăm să o ducem. Toate acestea ca să vedem că viața pe munte nu trebuie tratată cu superficialitate, nici după cheful nostru. Viața pe munte trebuie trăită cu adevărat.

Dacă nu urci muntele in genunchi, nu te vei bucura cu adevărat de frumusețea de sus. Durerile ne vor aminti mereu că trebuie sa prețuim timpul pe munte.

Cine a spus ca va fi ușor? Cine a spus ca nu va durea!? Ooo, ba da, doare, și doare tare frângerea. În mâna Olarului doare, curg lacrimi, dor genunchii. Dar rezultatul e așa frumos! Când ne dăm seama că Hristos ne-a frânt ca să facă din noi cea mai bună variantă a noastră, nu mai contează nimic. Uităm de rani..

Am coborât spre casa olarului şi iată că el făcea o lucrare pe roată. Însă vasul de lut pe care îl făcea olarul s-a stricat în mâna lui. Atunci el a făcut un alt vas, aşa cum i-a plăcut lui să-l facă. (Ieremia 18: 3,4)

Dar până la rezultatul final e cale lungă .. El îndepărtează toate impuritățile, un proces dureros care, de multe ori, ne face să regresăm. Ajungem să Îl tragem la răspundere pe Dumnezeul nostru și să ne întrebam „până când, Doamne?” Să disperăm până la renunțare. Și atunci El mai ia puțin mâna, ne încurajează, ne ridică, ne mângâie. Abia apoi devenim conștienți că trebuie să ajungem puternici și nu putem altfel decât frământați.

Când realizăm intenția Lui de a ne sfinți, îi cerem noi frângere. Pentru eul nostru. Pentru tot ce este pervertit.

Frângerea ne va face să știm ce înseamnă să stăm în prezența Mielului. El a trecut prin dureri, a experimentat cea mai înaltă treaptă a disprețului. A rezistat. A continuat. A nădăjduit în Tatăl Ceresc. Noi de ce am renunța? De ce am sta acolo jos? El ne ia de mână. Nu ne lasă singuri. Și nu ne lasă să purtăm mai mult decât putem duce.

Așa că, nu renunța. Ridică-te, pune mâna în mâna Lui și continuă! Dacă nu mai poți călca, atunci mergi în genunchi, lasă-L pe El să te poarte pe brațe. O să avem de urcat munți, de coborât în văi, dar nimic, nimic nu se compară cu mirosul de Cer. Ranile vor deveni doar o amintire și un motiv în plus de a sta cu El.

Acolo, în Valea de suspine, învățăm să fim bucuroși pentru că atunci când privim frângerea cu alți ochi, o biruim. Când privim în viitor, prezentul nu mai apasă așa de tare.

Frângerea duce la bucuria desăvârșită. Suferința înnobilează și transformă nisipul în Stâncă…

  • Dacă v-a încurajat acest articol, puteți citi și articolul Suntem prea oameni.
  • Pentru mai multe detalii, puteți accesa pagina noastră de Facebook.
Citește mai mult

Am uitat pentru ce trăim.

Am uitat pentru ce trăim, pentru ce existăm. Am uitat care e scopul nostru aici pe Pământ. Suntem înconjurați de idealuri, înconjurați de visuri și dorințe, dar prea puține îl includ pe Dumnezeu.

Am făcut din carieră un scop al vieții. Am făcut din căsătorie un scop al vieții. Și dacă nu le avem, credem că s-a sfârșit totul. Ca și cum trăirea noastră pe Pământ depinde de ele. Ca și cum viața noastră înseamnă doar atât.

Am uitat că Dumnezeu și în ziua de azi formează soldați. Soldați și luptători care au un alt drum. Nu ești pierdut, ești doar un luptător creat pentru un loc special într-un loc special și diferit poate de ce trăiesc cei din jur. Nu-i pune limite lui Dumnezeu. Nu-L limita crezând că El e prezent doar în anumite perspective ale vieții.

Tu vezi localul. Dumnezeu vede generalul.

Nu te limita pe tine. Făcând un scop din lucruri pământești, nu faci decât să te subestimezi. Caută lucrurile cerești și astfel vei ajunge mai aproape de rolul pe care Dumnezeu l-a plănuit încă de la început pentru tine.


Am uitat de ceea ce poate face El și ne uităm prea mult la neputința noastră. Glorificăm puterea Lui atunci când o vedem, atunci când suntem bine și fericiți, dar suntem plini de nesiguranță atunci când furtuna vine peste noi.

Am un verset pentru tine:

De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său. – Romani 8:28.


Caută să te increzi mai mult, caută să iubești mai mult și să te îngrijorezi mai puțin. Aruncă îngrijorările tale în carul lui Dumnezeu iar El le va transforma în binecuvântări.

Citește mai mult

Suntem prea Oameni…

Suntem prea oameni ca să-L înțelegem pe Dumnezeu. Suntem atât de limitați în omul duhovnicesc…Nu-l accesăm îndeajuns astfel încât să comunicăm cu Dumnezeu. Uitam să ne dezbrăcăm de umanitatea noastră, duhul care este în noi nu prea mai are vreo însemnătate.

Suntem prea oameni ca să mai credem în minuni. Dacă ne-am lăsa preț de un moment egoul deoparte, am putea vedea și altceva în afară de eu, eu, eu; am putea vedea pe Dumnezeul nostru la lucru. El vrea, El face, dar dacă noi nu îi dăm voie, dacă Îl limităm, El ne lasă în pace. Nu ne sufocă cu prezența Lui dacă nu vrem.

De aceea, în durerile noastre El tace, pentru că e prea mic pentru noi, L-am micșorat în inima noastră și avem pretenția unui răspuns imediat al problemelor. Ei bine, dacă este mic în fiecare zi pentru noi, mic va rămâne și la nevoie. Se pare că mari am devenit noi, experții în materie spirituală … și brusc, când viața ne strivește, ne amintim că avem un Dumnezeu al minunilor. Doar că El nu acționează când vrem noi, mai ales că nici nu ne-am deranjat să-L căutăm prea des.

Și..ce să vezi, tot noi ne supărăm, tot pe El dăm vina…Nu observăm că vina ne aparține. Prea buni suntem în a plasa responsabilitatea pe umerii altuia. În cazul acesta El duce și vina pe nedrept, o duce pentru că ne iubește, ne vrea pentru Cer…și cu toate acestea, noi continuăm în acest cerc al ignoranței și al egoismului.

Pana când? Cât va mai dura să realizăm odată pentru totdeauna că Dumnezeu NU este un buton pe care scrie „La nevoie”?

Suntem prea oameni ca să înțelegem că viața cu Domnul nu este numai un contrast de roz. Îl vedem pe Dumnezeu doar ca un univers al bunătății și dărniciei infinite. Nu prea percepem ideea că El ar putea să ne pedepsească prin Iad. Totuși, avem pierderi de memorie în privința dreptății Lui, dar nu e o glumă, ce a promis, va face, nu doar în cazul lucrurilor bune pentru noi, ci și în cazul lucrurilor cărora nu ne vine să le dăm crezare: judecata și rasplata.

Da, este frumos cu Dumnezeu, dar nu este de joacă. Avem de ales: ori îi dăm TOTUL, ori nimic.

Ca să Îl înțelegem pe Dumnezeu nu trebuie nicidecum să fim prea oameni, trebuie să devenim duhovnicești, să mai trăim și cu duhul, daca tot îl avem în noi.

Să accesăm puținul care este Dumnezeu în noi, făcându-l un Tot.

„Să ne dezbrăcăm dar de faptele întunericului și să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să trăim frumos, ca în timpul zilei.” (Romani 13)

 

Citește mai mult

Ce e rugăciunea pentru tine?

Rugăciunea este conversația dintre om și Dumnezeu. Într-o lume plină de durere, de griji și de poveri ce rol mai are mulțumirea în viața ta?

Aud atât de multe rugăciuni în biserici, rugăciuni aprinse dar care îmi lasă un gust amar. Rugăciunea a devenit o cerere unde fiecare își spune tristețea și se roagă la lucruri mai bune. Când Dumnezeu îi ajută, aceștia uită să-I mulțumească pentru că  rugăciunea lor e deja cuprinsă de o altă cerere, de o altă rugăminte. Un verset care îmi place foarte mult este din Filipeni 4:6 – “Nu vă îngrijoraţi de nimic, ci, în orice lucru, aduceţi cererile voastre la cunoștinţa lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulţumiri.”. Trist este că mulți nu mai vedem și ultima parte din acest verset, nu vedem mulțumirea pe care trebuie să i-o aducem lui Dumnezeu ci doar cererea. Suntem așa însetați,  dupa “a primi” dar prea puțin pentru “a mulțumi” .

Unde e rugăciunea făcută cu un zâmbet larg pe față? Rugăciunea plină de bucurie? Și nu pentru că Dumnezeu “a dat” ci pentru că a fost acolo lângă tine în încercare. Opriți-vă din a vrea tot mai multe lucruri ce poate nici nu sunt sănătoase pentru voi și începeți să mulțumiți , să vă bucurați de ce aveți, de tot ce Dumnezeu face chiar și când nu știți că e de la El.

Ce a devenit rugăciunea ta? E o conversație cu Dumnezeu? Îi aduci declarații? Îi dai Slavă? Îi spui cât Îl iubești și ce binecuvântat ești ca a intrat în viața ta? Sau…e doar un mijloc de a obține lucrul după care tânjești? E acel punct de scăpare când nu ai reușit de unul singur să ajungi în locul dorit? E Cel de care îți amintești doar atunci când lucrurile nu merg la fel de bine ca la început?

Cu toții suntem fericiți când cineva ne declară iubirea și ne-o dovedește prin fapte. Nu doar noi avem nevoie de asta ci și Dumnezeu. El e asaltat de cereri si rugăminți, și totodată e bucuros să ne ajute și să le împlinească, însă cred ca merită mai mult de atât. Cred ca e mai mult de atât.  Și ar fi foarte fericit să ne vadă recunoștința, poate chiar și atunci când lucrurile nu merg așa cum ne-am propus.

Ia-ți un timp și meditează la ce e rugăciunea pentru tine și cum o poți fructifica. Un gând pentru tine este din 1 Tesaloniceni 5:17  – “Rugaţi-vă neîncetat.”

Pentru mai multe informații, vezi pagina de Facebook.

Dacă ți-a plăcut acest articol, vezi și articolul anterior .

Citește mai mult

Nu te teme, El e cu tine

“Nu te teme căci eu sunt cu tine” zice Dumnezeu. De multe ori uităm că avem un Dumnezeu așa de mare. Un Dumnezeu care face minuni.

Uităm asta în special când trecem prin greutăți și încercări. Atunci alegem să ne pierdem în veștile rele pe care le auzim, în panică și frică. Uităm de ceea ce ne zice Dumnezeu și alegem să ascultăm de ceea ce zice lumea, de ceea ce zice cel rău. Încercarea cea mai mare a unui creștin este să rămână statornic în Cuvântul lui Dumnezeu în special în vremuri de îngrijorare. Trecem prin vremuri de îngrijorare, dar… noi suntem ai lui Dumnezeu. Mai ales acum trebuie să ne încredem tot mai mult în puterea Sa și în planul Său. Când Îl ai pe Dumnezeu în inimă e imposibil să nu ți se citească pe chip pacea. “Spune-le dar: ‘Așa vorbește Domnul oștirilor: «Întoarceţi-vă la Mine», zice Domnul oștirilor, «și Mă voi întoarce și Eu la voi», zice Domnul oștirilor.” , Zaharia 1:3 .

El ne poate mântui sufletul, viața, familia și țara în care trăim dacă alegem să-i răspundem chemării. În aceste momente trebuie sa fim niște exemple pentru cei din jur. Ei trebuie să vadă că nu frica locuiește în noi ci Dumnezeu. Acum poate mai mult ca oricând putem arăta schimbarea pe care Dumnezeu o aduce în viața celui ce alege să se apropie de El . Tu ai un scut. Nu uita. Folosește-L în necaz, în durere și în neputință. Nu ai de ce să te temi.

Dumnezeu ne-a promis că va fi cu noi . Promisiunea Lui strigă zilnic înspre noi: nu te teme! Ce poate fi mai liniștitor și mai plin de pace decât această confirmare, că Dumnezeu e cu tine, că Cel ce te-a creat îți poartă de grijă?

  Ancorează-te în brațul Tatălui și El va lucra.

Pentru mai multe informații, vezi pagina de Facebook .

Dacă ți-a plăcut acest articol, vezi și articolul anterior .

Citește mai mult