Am uitat pentru ce trăim.

Am uitat pentru ce trăim, pentru ce existăm. Am uitat care e scopul nostru aici pe Pământ. Suntem înconjurați de idealuri, înconjurați de visuri și dorințe, dar prea puține îl includ pe Dumnezeu.

Am făcut din carieră un scop al vieții. Am făcut din căsătorie un scop al vieții. Și dacă nu le avem, credem că s-a sfârșit totul. Ca și cum trăirea noastră pe Pământ depinde de ele. Ca și cum viața noastră înseamnă doar atât.

Am uitat că Dumnezeu și în ziua de azi formează soldați. Soldați și luptători care au un alt drum. Nu ești pierdut, ești doar un luptător creat pentru un loc special într-un loc special și diferit poate de ce trăiesc cei din jur. Nu-i pune limite lui Dumnezeu. Nu-L limita crezând că El e prezent doar în anumite perspective ale vieții.

Tu vezi localul. Dumnezeu vede generalul.

Nu te limita pe tine. Făcând un scop din lucruri pământești, nu faci decât să te subestimezi. Caută lucrurile cerești și astfel vei ajunge mai aproape de rolul pe care Dumnezeu l-a plănuit încă de la început pentru tine.


Am uitat de ceea ce poate face El și ne uităm prea mult la neputința noastră. Glorificăm puterea Lui atunci când o vedem, atunci când suntem bine și fericiți, dar suntem plini de nesiguranță atunci când furtuna vine peste noi.

Am un verset pentru tine:

De altă parte, știm că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, și anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său. – Romani 8:28.


Caută să te increzi mai mult, caută să iubești mai mult și să te îngrijorezi mai puțin. Aruncă îngrijorările tale în carul lui Dumnezeu iar El le va transforma în binecuvântări.