Suntem prea Oameni…

Suntem prea oameni ca să-L înțelegem pe Dumnezeu. Suntem atât de limitați în omul duhovnicesc…Nu-l accesăm îndeajuns astfel încât să comunicăm cu Dumnezeu. Uitam să ne dezbrăcăm de umanitatea noastră, duhul care este în noi nu prea mai are vreo însemnătate.

Suntem prea oameni ca să mai credem în minuni. Dacă ne-am lăsa preț de un moment egoul deoparte, am putea vedea și altceva în afară de eu, eu, eu; am putea vedea pe Dumnezeul nostru la lucru. El vrea, El face, dar dacă noi nu îi dăm voie, dacă Îl limităm, El ne lasă în pace. Nu ne sufocă cu prezența Lui dacă nu vrem.

De aceea, în durerile noastre El tace, pentru că e prea mic pentru noi, L-am micșorat în inima noastră și avem pretenția unui răspuns imediat al problemelor. Ei bine, dacă este mic în fiecare zi pentru noi, mic va rămâne și la nevoie. Se pare că mari am devenit noi, experții în materie spirituală … și brusc, când viața ne strivește, ne amintim că avem un Dumnezeu al minunilor. Doar că El nu acționează când vrem noi, mai ales că nici nu ne-am deranjat să-L căutăm prea des.

Și..ce să vezi, tot noi ne supărăm, tot pe El dăm vina…Nu observăm că vina ne aparține. Prea buni suntem în a plasa responsabilitatea pe umerii altuia. În cazul acesta El duce și vina pe nedrept, o duce pentru că ne iubește, ne vrea pentru Cer…și cu toate acestea, noi continuăm în acest cerc al ignoranței și al egoismului.

Pana când? Cât va mai dura să realizăm odată pentru totdeauna că Dumnezeu NU este un buton pe care scrie „La nevoie”?

Suntem prea oameni ca să înțelegem că viața cu Domnul nu este numai un contrast de roz. Îl vedem pe Dumnezeu doar ca un univers al bunătății și dărniciei infinite. Nu prea percepem ideea că El ar putea să ne pedepsească prin Iad. Totuși, avem pierderi de memorie în privința dreptății Lui, dar nu e o glumă, ce a promis, va face, nu doar în cazul lucrurilor bune pentru noi, ci și în cazul lucrurilor cărora nu ne vine să le dăm crezare: judecata și rasplata.

Da, este frumos cu Dumnezeu, dar nu este de joacă. Avem de ales: ori îi dăm TOTUL, ori nimic.

Ca să Îl înțelegem pe Dumnezeu nu trebuie nicidecum să fim prea oameni, trebuie să devenim duhovnicești, să mai trăim și cu duhul, daca tot îl avem în noi.

Să accesăm puținul care este Dumnezeu în noi, făcându-l un Tot.

„Să ne dezbrăcăm dar de faptele întunericului și să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Să trăim frumos, ca în timpul zilei.” (Romani 13)

 

0 Comentarii

Lasa un comentariu

XHTML: Puteti utiliza urmatoarele tag-uri: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>