Bârfa și vindecarea limbii bârfitoare

Bârfa a ajuns să domnească printre oameni cu ușurință, făcând parte din rutina zilnică a fiecăruia. Mai trist este că bârfa nu este lipsită dintre credincioși, fiind ceva normal să o lăsăm liberă, sub pretextul că „spunem doar adevărul”.

Însă, Cuvântul lui Dumnezeu nu este de aceeași părere, ci dimpotrivă,  numește bârfa un păcat. Problema este că noi nu o considerăm un păcat prea mare, de aceea îi permitem să intre în viața noastră, ba mai mult, o și invităm să stea, căci pare mai „palpitant” când vorbim despre alții.

Dumnezeu trage un semnal de alarmă cu privire la bârfă și ne îndeamnă:

  • Să ne folosim gura doar pentru a binecuvânta

„Cu ea binecuvântăm pe Domnul și Tatăl nostru, și tot cu ea blestemăm pe oameni, care sunt făcuți după asemănarea lui Dumnezeu. Din aceeași gură iese și binecuvântarea și blestemul ! Nu trebuie să fie așa, frații mei ! ” – Iacov 3: 9-11

Suntem chemați de Dumnezeu ca să răspândim Cuvântul Lui oamenilor. Cum îndrăznim să ne folosim de aceleași buze cu care Îl lăudăm pe Dumnezeu ca să bârfim acțiunile altora? Suntem buni să găsim atâtea scuze și totuși niciuna nu este validă în fața lui Dumnezeu.

Oare Tatălui nostru din ceruri îi plac acțiunile noastre urâte? Nicidecum! El ne-a creat ca să-L glorificăm. Nu Îl glorificăm atunci când dăm drumul la gură și ne lăsăm ispitiți de dulceața bârfelor. Nici atunci când spunem cuvinte răutăcioase despre semenul nostru sau când starea în care se află el ajunge un motiv de curiozitate .

Mai bine ne-am deschide gura ca să ne rugăm pentru cel în cauză, să îl lăsăm în seama Tatălui Ceresc.

  • Să ne scutim sufletul de necazuri

„Cine își păzește gura și limba își scutește sufletul de multe necazuri.” – Proverbe 21:23

Când alegem să fugim de bârfă, sufeltul ne va fi mai ușurat, căci vom scăpa de povara pe care o pot produce curiozitatea sau trâmbițarea către alte părți. Pentru că atunci când aflăm ceva „interesant”, trebuie să spunem și altora, iar punând stop știrilor, vom avea sufletul liber.

Este clar că limba noastră trebuie ținută din scurt, căci altfel face mari ravagii. Trebuie să ne purtăm aspru cu ea și să ne hrănim din Cuvântul Dragostei. Ce adunăm în inimă este și ceea ce scoatem la suprafață. Dacă sădim bârfă, bărfă vom cultiva. Dacă sădim iubire, iubire vom produce.

  • Să facem loc cuvintelor pline de har

„Niciun cuvânt stricat să nu vă iasă din gură ; ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-l aud.”– Efeseni 4:29

Gura noastră poate fi folosită în mai multe scopuri. Noi alegem care este scopul pe care o să îl folosim. Zidim sau dărâmăm? Blestemăm su binecuvântăm? Răspândim mireasma lui Dumnezeu sau păcatul? Trebuie să ne gândim serios, căci pentru orice cuvânt rostit vom da socoteală.

Să reținem! Oridecâteori dăm drumul gurii și ne vorbim de rău aproapele, ponegrim Cuvântul lui Dumnezeu și ne acuzăm singuri de nelegiuire. 

Să ne amintim că facem parte din Trupul lui Hristos. Oare așa trup și-ar dori Hristos, care să umble în ascuns cu bârfeli? Nu! Hristos ne vrea curați și desăvârșiți.

„De ce ești dispus să folosești Templul lui Dumnezeu ca pe o pubelă, acceptând în el bârfe?” – Debora Smith Pegues

Templul lui Dumnezeu a fost creat pentru sfințenie, nu pentru păcat. Dumnezeu Și-a dat Fiul ca să moară pentru păcat. Noi de ce să-l mai iubim și să-i facem loc în viața noastră?

Viața noastră este interesantă și fără bârfă. Mai bine ne-am concentra să scoatem în evidență lucrurile bune, iar dacă remarcăm lucruri rele să le ținem pentru noi și să ne rugăm pentru persoana în cauză.