Cred că ceea ce ne lipsește cu adevărat este rolul de ascultător. Suntem un adevărat eșec la acest capitol. Nu știm să ascultăm un suflet zdrobit, să ridicăm un om. Auzim, dar nu ascultăm pentru că noi ne credem cei importanți.
Locul tău. Dumnezeu ți-a creat un drum. Ți-a dat un scop aici pe pământ și tot ce-și dorește e ca tu să-l împlinești. Nu ești la întâmplare. Nu ești în încercări fără motiv. Nu treci prin etape mai grele fără să înveți ceva din ele.
Dacă nu urci muntele in genunchi, nu te vei bucura cu adevărat de frumusețea de sus. Durerile ne vor aminti mereu că trebuie sa prețuim timpul pe munte.
Am uitat pentru ce trăim, pentru ce existăm. Am uitat care e scopul nostru aici pe Pământ. Suntem înconjurați de idealuri, înconjurați de visuri și dorințe, dar prea puține îl includ pe Dumnezeu.
Suntem prea oameni ca să-L înțelegem pe Dumnezeu. Suntem atât de limitați în omul duhovnicesc…Nu-l accesăm îndeajuns astfel încât să comunicăm cu Dumnezeu.
„Nu te teme căci eu sunt cu tine” zice Dumnezeu. De multe ori uităm că avem un Dumnezeu așa de mare. Un Dumnezeu care face minuni.
