Într-o lume în care trădarea și-a făcut loc tot mai mult în viețile noastre, să găsești un om loial este o comoară. Dragostea lui Dumnezeu ne îndeamnă la ea. Totul pornește de la dragoste. Atunci când ai o dragoste față de Dumnezeu, față de cei din jur, respectul, loialitatea, credincioșia, bunătatea și mila sunt și ele prezente.
Mulți oameni fac binele, ajută semenii, oferă din ce au, înființează organizații caritabile, dar foarte puțini dintre ei o fac din dragoste pentru Dumnezeu. Fie din pură moralitate, fie din credința că faptele bune duc în Rai, fie pentru că schimbă starea în bine, mii și mii de motive care sunt departe de ce ne cere Dumnezeu.
Cu toate acestea, Dumnezeu pune accentul pe ÎNDELUNGA răbdare. Avem noi curajul măcar să pronunțăm acest cuvânt? Dar să îl punem în practică? Dacă suntem sinceri cu noi înșine ne dăm seama de faptul că răbdarea nu mai face parte nici din vocabularul nostru și din viața noastră nici atât.
Cheia bucuriei depline este acel ÎN Domnul. Când vom înțelege odată pentru totdeauna că Domnul Dumnezeu este sursa bucuriei noastre, atunci vom lăsa fețele să respire și să strălucească de veselie.
Îi judecăm pe evreii care au strigat „să fie răstignit”, dar uităm de câte ori L-am lăsat noi răstignit prin atitudinea noastră, prin păcatele noastre. De multe ori, Îl salutăm de la distanță, dar nu facem niciun efort să-L avem în viața noastră.
Dumnezeu ține să ne avertizeze în Scriptură că limba este periculoasă, este o armă cu două fețe. Cu una din fețe putem blestema, iar cu cealaltă binecuvânta. De aceea, trebuie să avem mare grijă, să ne ținem în stăpânire cuvintele și să ne antrenăm în alegerea înțelepciunii, care ne îndeamnă când să dăm drumul gurii sau când să tăcem.
