4 tipuri de vorbe pe care, deși nu vrem, le spunem

De multe ori ni se întâmplă să deschidem gura cu ușurință, fără să mai trecem prin filtrul minții ce fel de vorbe rostim. Astfel, rănim aproapele și răcim relațiile din cauza unor vorbe pe care le-am scăpat printre dinți.

Dumnezeu ține să ne avertizeze în Scriptură că limba este periculoasă, este o armă cu două fețe. Cu una din fețe putem blestema, iar cu cealaltă binecuvânta. De aceea, trebuie să avem mare grijă, să ne ținem în stăpânire cuvintele și să ne antrenăm în alegerea înțelepciunii, care ne îndeamnă când să dăm drumul gurii sau când să tăcem.

„Tot așa și limba este un mic mădular și se fălește cu lucruri mari. Iată un foc mic ce pădure mare aprinde!” – Iacov 3:5

Cuvintele noastre chiar pot provoca mari ravagii în jurul nostru de care nu suntem total conștienți, deși Biblia ne alertează în nenumărate rânduri despre acest aspect. Vorbele pe care le spunem pot afecta atât relația pe orizontală (cu semenii noștri), cât și cea pe verticală (cu Dumnezeu).

  • Vorbe care dărâmă pe celălalt

„Cel lipsit de evlavie își distruge semenul cu gura.” – Proverbe 11:9

Cât de ușor dăm drumul vorbelor care fac rău! Ne atacăm unii pe alții provocând răni care nu se mai pot vindeca. Și cel mai rău este că nu ne pasă prea mult. Slăvim tupeul și îndrăzneala, dar dăm uitării smerenia.

Domnul Isus cum a acționat? El a știut să răspundă potrivit fiecăruia, a ținut cont de slăbiciunile lor și le-a vorbit cu blândețe.

Blândețea noastră unde este? O uităm atât de des. De fapt, doar o proclamăm cu buzele, dar când vine un conflict noi suntem primii care scoatem vorbele la înaintare. Căutăm să ne apărăm, să ne facem dreptate cu prețul umilirii celuilalt.

Dumnezeu a știut că suntem deficitari la acest aspect, de aceea pune accent în Cuvântul Său pe felul nostru de vorbire, care trebuie să fie curat, fără pată.

Să nu uităm că vom da socoteală de orice cuvânt nefolositor pe care l-am lăsat să treacă și cu care am dărâmat pe cel de lângă noi.

  • Vorbe care ne înalță pe noi înșine

„Ce lucru ai pe care să nu-l fi primit? Şi dacă l-ai primit, de ce te lauzi ca şi cum nu l-ai fi primit?” – 1 Corinteni 4:7

Avem tendința să vorbim atât de mult despre noi înșine pentru că ne iubim prea mult. Când ne întâlnim cu oamenii ne lăudăm cu realizările noastre, de parcă noi le-am fi făcut. 

Înălțăm faptele noastre, dar nu-L înălțăm pe Dumnezeu, Cel de la care avem totul.

Folosim vorbe ca să ne zidim eul, să părem cineva în fața lumii. Trist este că acest lucru îl întâlnim tot mai des între noi, copiii lui Dumnezeu. Ne înșelăm singuri crezând că putem să ne întrecem în realizări cu alții.

Ce bine ar fi dacă ne-am întrece în realizări spirituale!

  • Vorbe spuse sub impuls și regretate

„Cuvintele necugetate sunt ca străpungerile unei săbii.” – Proverbe 12:18 a

Odată rostite, unele vorbe nu mai pot fi reparate, ele merg țintă la inima celuilalt și o străpung. Asta pentru că ne lăsăm sub influența sentimentelor noastre.

De câte ori oare copilul a aruncat cu vorbe urâte în părinte, soțul  și-a rănit soția, iar ea și-a jignit soțul?

În momentele când ne lăsăm purtați de valul furiei, facem ravagii. Și cât regretăm apoi…Dar scuzele nu închid așa ușor o rană deschisă. De aceea, dacă nu avem de spus ceva bun mai bine am tăcea.

Biblia spune că omul care are pricepere tace și este în stare să-și țină buzele în stăpânire. Pentru că ceea ce vrem să primim, aceea să și oferim. Mă îndoiesc că am vrea să primim vorbe care să ne provoace durerea. Cu toții ne dorim cuvinte vindecătoare pentru sufletul nostru.

  • Vorbe prefăcute/ mincinoase

„Buzele mincinoase sunt urâte Domnului, dar cei ce lucrează cu adevăr îi sunt plăcuţi.” – Proverbe 12:22

La acest capitol, din păcate suntem cei mai deficitari deoarece fățărnicia a ajuns o normalitate. În față spunem vorbe prefăcute, pline de falsitate, iar pe la spate, spunem contrariul. Nu suntem sinceri unii cu alții, doar ca să pozăm bine.

Domnul urăște minciuna, urăște falsitatea, iar pentru faptul că ne mințim frumos unii pe alții nu suntem scutiți de păcat. Dacă avem ceva bun de spus, adevărat și cu dragoste, să spunem. Dacă nu, să păstrăm pentru noi.