8 principii pentru un Ajutor Potrivit

În cartea sa, Creată pentru a fi ajutorul potrivit, Debi Pearl, printre altele, desprinde din pasajul Tit 2: 3-5 opt principii practice de viață pe care ar trebui să le valorifice fiecare ajutor potrivit:

„Tot astfel, femeile în vârstă trebuie să aibă o purtare sfântă (…) să fie cumpătate, să își iubească soții, să își iubească copiii, să fie chibzuite, fără prihană, să aibă grijă de casă, să fie femei bune și supuse soților lor, astfel încât Cuvântul lui Dumnezeu să nu fie hulit.”

  • Să fie cumpătate

„O soție cumpătată este una care conștientizează faptul că nu mai este de capul ei, cu un trai lipsit de griji, având timp să facă ce vrea ea. Ea știe că viața de căsnicie este o responsabilitate care aduce bucurie, dar totodată una serioasă. Ea își ia angajament de a fi cea mai bună soție, mamă și manager al casei.” (pg. 158)

O soție cumpătată este aceea care își înțelege și îndeplinește rolul cu înțelepciune.

Care este rolul nostru în calitate de ajutor potrivit? Ei bine, cum bine amintea scriitoarea Debi Pearl, datoria noastră este mai mult decât ne închipuim. Dumnezeu ne-a lăsat toate lucrurile casei în mâini pentru a crea un mediu frumos pentru soții și copiii noștri.

Asta nu înseamnă că suntem servitoare, ci că avem marea abilitate de a organiza lucrurile cum trebuie. Desigur că și soții noștri trebuie să ne ajute, dar să nu uităm rânduiala lăsată de Dumnezeu, care a atribuit fiecăruia câte un talant. Noi suntem ajutor potrivit, de aceea trebuie să ne comportăm ca unul. 

Dacă casa ne este dezorganizată, noi vom fi arătate cu degetul, nu soții noștri.

  • Să își iubească soții

„A-l iubi înseamnă a pune nevoile lui mai presus de nevoile tale. Lucrarea noastră de slujire este îndreptată spre soții noștri și apoi spre copiii noștri.” (pg. 172)

În lume, acest lucru este demodat, nu mai există nevoile altora, ci nevoile MELE. Însă, valorile lui Dumnezeu contrazic acest lucru. El ne încurajează să îl punem pe celălalt mai presus de noi înșine, să îl iubim și respectăm. Mai cu seamă când vine vorba de soții noștri.

Îl iubim atunci când îl susținem, când pregătim cina cu bucurie, când avem încredere în ceea ce face, când îi înțelegem autoritatea de cap al familiei. Suntem ajutor potrivit când alegem să lăsăm încăpățânarea deoparte și credem în el. Ca oricare alt om, el poate greși, dar dacă îl iubim alegem să acoperim greșeala fără să-i reproșăm zile la rând.

Iubirea mereu a salvat lumea. Ea poate face și din căsnicia noastră un locaș frumos.

  • Să își iubească copiii

„Părinții își învață copiii investindu-se pe ei înșiși, timpul lor în ceea ce dorește Dumnezeu ca aceștia să devină când vor fi adulți.” (pg. 194)

Un ajutor potrivit se dedică trup și suflet pentru creșterea copiilor în frică de Dumnezeu. Își învață copiii să fie responsabili de mici, să crească frumos, să respecte și să iubească pe alții. De obicei, copiii fac ceea ce vad pe părinți făcând: dacă părinții își îndeplinesc rolurile și lucrează împreună pentru o căsnicie frumoasă, așa vor proceda și ei la rândul lor.

Dacă suntem un model greșit pentru copii, vom trage consecințele.

  • Să fie chibzuite

„Chibzuința înseamnă a avea gusturi bune, o judecată bună, a fi folositor, a avea pricepere.” (pg. 199)

În calitate de ajutor potrivit suntem chemate să fim echilibrate, să iubim mai degrabă să lucrăm pentru zidirea familiei noastre, decât pentru dărâmarea ei. Noi deținem această cheie, folosindu-ne de priceperea pe care ne-a dat-o Dumnezeu.

Suntem chibzuite când îmbinăm bine timpul pentru familie cu timpul personal, când slujirea celor apropiați este mai importantă decât bârfa la cafeluță cu prietena. Ce este în familie, rămâne în familie, iar greșelile le rezolvăm împreună în interiorul ei, nu în exterior cu persoane străine.

O femeie chibzuită își va prețui familia mai mult ca orice și va fi fermă în fața răului care ar putea să facă ravagii.

  • Fără prihană

„Dumnezeu spune că îmbrăcămintea unei femei ar trebui să dea dovadă de evalvie. Îmbrăcămintea ei, părul și podoabele ei -nu numai gura ei- mărturisesc în fața tuturor celor care o văd că ea este cuviincioasă și evlavioasă sau ca este necuviincioasă și neevlavioasă.” (pg. 213)

Nu ne putem îmbrăca oricum dacă vrem să ne cinstim soții. Să nu uităm că noi suntem oglinda familiei, iar lumea privește la noi ca la un exemplu. Nu putem păta onoarea soților noștri îmbrăcându-ne vulgar, indecent.

Un ajutor potrivit va ști să își găsească hainele potrivite, elegante, dar decente. Se va gândi de două ori înainte să iasă afară din casă dacă felul cum arată îi dă glorie soțului și lui Dumnezeu.

  • Să aibă grijă de casă

„A avea grijă de casă înseamnă mai mult decât a sta acasă, înseamnă a avea o inimă care să se concentreze asupra casei.” (pg. 226)

De aceea, suntem numite ajutor potrivit, pentru că avem toate calitățile astfel încât să organizăm casa, să o păzim de rău și să sădim în ea valori prețioase.

  • Să fie femei bune

„O femeie bună este un ajutor, nu o povară. Un ajutor potrivit muncește, învață și ajută în sarcinile zilnice ale vieții.” (pg. 234)

Să fugim de lenevie iubind să ne performăm în responsabilitatea noastră capitală și să deprindem noi ablități care să fie de folos casei noastre.

  • Supuse soților lor

„Potrivit cu înșăși cuvintele lui Dumnezeu, lăsând la o parte orice context cultural, stă în natura unei femei să își îndrepte întreaga atenție și întregul interes asupra soțului ei și ea trebuie să se afle sub stăpânirea soțului ei. Aceasta este voia lui Dumnezeu.” (pg. 244)

Hristos este capul bărbatului, bărbatul este capul femeii. Așa a văzut Creatorul această ierarhie, fără să fie nedrept, căci El nu greșește niciodată. Așadar, dacă nu ne prețuim soții, dacă nu îi ascultăm, nu Îl ascultăm de Dumnezeu.

Dacă Îl iubim pe Hristos vom înțelege ceea ce ne-a poruncit nouă, ajutorul potrivit.

„A se supune” este în genere un verb tare condamnat astăzi, dar când înțelegem cu adevărat la ce se referă, îl vom folosi mai des

Supunerea înseamnă respect față de soții noștri, iubirea și grija pe care le-o acordăm necondiționat, punându-i pe primul loc în viața noastră. Supunere este și atunci când alegem să ne înghițim reproșurile și cicăleala, acoperindu-le cu dragostea.

Când alegem să colaborăm cu soții noștri,  îi facem de fapt complicii noștri în facerea binelui.

Supunerea nu înseamnă că noi nu avem personalitate, depinzând în orice de soții noștri. Dimpotrivă, chiar trebuie să facem mai mult de atât: să ne ocupăm de casă, să lucrăm, să fim creative, să putem lua decizii bune.