Vocea lui Dumnezeu

”Vocea lui Dumnezeu vorbește limba păcii.” Este ceva ce am citit într-o carte cu puțin timp în urmă. Este ceva ce în ultimele luni trăiesc la o intensitate maximă. Acea pace și liniște dată de prezența Lui ce se manifestă prin această voce care îmi vorbește zilnic. Această voce pe care nu mă mai satur să o ascult.

În Proverbe 1:33 este scris următoarele: ”dar cel ce m-ascultă va locui fără grijă, va trăi liniștit și fără să se teamă de vreun rău.” De ce? Pentru că, Cuvântul Său îți oferă siguranță, pentru că vocea Lui te face să-ți dorești să-L asculți, să iei aminte la ce are să-ți spună.

”L-ați auzit vreodată pe Învățător că vă cere ceva foarte greu? Dacă nu, mă îndoiesc profund că L-ați auzit vreodată vorbindu-vă.” – Oswald Chambers

De ce spune autorul asta? Pentru că Dumnezeu nu ne-a chemat la lucruri ușoare, nu ne-a promis o viață lipsită de griji. Uneori, El ne cere să iertăm un om ce ne-a greșit, ne cere să-i vorbim omului de la colțul străzii care e hulit de lume, ne cere să chemăm la cină poate pe cel cu care am fost cândva într-un conflict. Dumnezeu ne cere să zâmbim celui ce ne privește cu ură, să oferim o binecuvântare celui ce ne jignește.

Este o provocare, nu doar să asculți vocea Lui ci să și înfăptuiești ceea ce El are să-ți transmită.

Căile lui Dumnezeu nu sunt căile ușoare. De fapt, relația cu El și iubirea pe care o ai, ele fac totul să fie mai ușor. Căile ușoare de multe ori vin îmbrăcate așa frumos și tentante, că uneori nu e nevoie să faci nimic decât să spui da. Însă, odată spus acel ”da” unei astfel de căi trebuie să știi că ai spus da unei vieți conduse de o altă voce, nu de vocea lui Dumnezeu.

”Dumnezeu vorbește însă când într-un fel, când într-altul, dar omul nu ia seama.” Iov 33:14