Acest articol va fi puțin diferit față de altele pentru că va destăinui o altfel de poveste. Este vorba de Tudor, copilul real din viața multor oameni, care îmi doresc să fie cunoscut de și mai multe suflete, deoarece Dumnezeu prin el a vindecat inimi și a legat răni. Spun „a vindecat” pentru că astăzi Tudor nu mai este printre noi.

Povestea a început pe 19 martie 2019, când din pântecele surorii mele (Moni, cum îi spunem noi) s-a născut mult așteptatul Tudor. Un copil pentru care medicii nu garantau, mai ales că Moni nu putea să nască prunci.

Dar, ce este cu neputință la Dumnezeu? Nimic! Căci El ni L-a trimis pe Tudor!

Viața a decurs firesc, ne bucuram de el, de prezența și energia lui, până într-o zi din decembrie 2019 când un diagnostic grav, ne-a umbrit ființele: CANCER în fază gravă. Și ce face omul când este pus în fața morții? Se revoltă! Asta am făcut și noi. Ne-am întrebat de ce, cu ce am greșit, de ce familia noastră, de ce Tudor, un copil cerut în rugăciuni? Pe moment, nu am primit niciun răspuns.

Primul Crăciun din viața lui Tudor a fost în Spitalul de Oncologie Iași. Cu orice zi ce trecea burtica lui tot creștea, tumora se extindea, medicii ridicau din umeri, chimioterapia nu avea niciun efect. Toate mergeau din rău în mai rău. Moartea era atât de aproape de familia noastră! Singura și unica șansă era operația. DAR medicii nu dădeau speranțe mari, au pregătit-o pe Moni și au asigurat-o că operația nu va fi salvatoare.

Ziua operației a venit cu pași repezi. Iar noi ne simțeam tot mai neîncrezători, tot mai lipsiți de puteri. 7 ore am așteptat în fața sălii de operație, 7 ore mă uitam la Moni și nu știam ce să îi spun, 7 ore tremuram de frică și tresăream la fiecare mișcare. Mințile ne erau paralizate, puteam doar să șoptim tacit: „Doamne, te rog!”. După acel timp parcă infinit, a venit doamna doctor epuizată și tremurând ne-a dat vestea că Tudor e în viață. Și mai mult de atât, a reușit să îi elimine 99% din tumoră.

Ce har! Ce minune dumnezeiască! Tudor a fost salvat, căci Dumnezeu s-a atins de el.

După operație a urmat o perioada plină, cu un tratament greoi de chimioterapie. Toți erau uimiți de rezistența lui Tudor, de bucuria pe care o avea, chiar dacă era nevoit să simtă durerile groaznice ale singurului său leac. Au mai trecut câteva luni, în care, din cauza covidului, Tudor nu a mai fost primit în spital.

Și surpriză…Tumora lui a recidivat…și ne-am întors de unde am plecat

Dumnezeu a deschis uși ca să fie transferat la București, unde am avut încredere că totul va fi mai bine. A fost o mare bucurie, mai ales pentru că Moni și Tudor au stat la noi. Ce recunoscătoare sunt că am avut parte de prezența lui! El a fost liantul care a legat strâns familia noastră și care ne-a învățat ce e viața.

Și la București lucruile ușor, ușor se îndreptau spre mai rău. Două operații, chimioterapii din ce în ce mai puternice, drumuri și drumuri. Și totuși Tudor era și mai plin de vitalitate. Mai plin de Dumnezeu. Toate lucrurile ne-au adus în luna decembrie 2021 când Tudor, slăbit de puteri a căzut. Morfina îi era alinare.

De atunci, zâmbetul lui nu a mai fost la fel, ochii lui spuneau suferința, iar patul i-a fost prieten până când pe 16 decembrie, la 2 ani și 9 luni, Dumnezeu i-a spus: „Haide Acasă, ți-ai încheiat alergarea!”

Aș putea spune că aceasta este pe scurt povestea lui Tudor. Dar nu e așa. Povestea lui nu a fost doar atât, ea continuă și va contiua pentru mulți oameni, pentru că nu se rezumă totul doar la moarte.

Tudor a însemnat binecuvântarea lui Dumnezeu revărsată din plin peste familia noastră. Ne-a unit în dragoste, în credință, în unitate. A fost sursa de bucurie care ne-a lipsit enorm, căci el se bucura de orice lucru mărunt.

Tudor a unit suflete în post, în rugăciune, în strigăte către Dumnezeu. Mulți l-au iubit și au mijlocit pentru el crezând în vindecare. Și astăzi suntem gata să spunem că Dumnezeu a răspus tuturor rugăciunilor pentru că copilul nostru minunat a fost vindecat pe deplin și complet.

Tudor a fost balsam vindecător pentru suflete întregi. Dumnezeu a pus inspirație în cugetul lui Moni, iar ea a scris poezii pentru ceilalți, s-a agățat de Dumnezeu cu ultimele puteri și și-a vărsat durerea, care a trezit suflete.

Tudor mi-a schimbat inima pe deplin. Prin el am învățat ce este credința, ce este suferința și ce este vindecarea. Cu el mi-am vindecat inima, căci prezența lui m-a cucerit.

Tudor a îndemnat oameni să îl proclame pe Dumnezeu. Medicii se uitau la el și recunoșteau puterea dumnezeiască cu care era îmbrăcat pentru că este anormal să fii tare cu așa o boală. Totuși, el mereu era cu zâmbetul pe buze.

O viață fugitivă, dar plină de sens. Un Dumnezeu măreț care a lucrat nemaipomenit prin viața unui copil. De ce a fost Tudor? Nu știm răspunsul. Cert este că voia Lui este perfectă.

Ne-a aprins un dor puternic în inimă, dar suntem încredințați că este în brațele Domnului Isus.

„De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.” Romani 8:28

Te iubim, îngerașul nostru Tudor!

• Dacă v-a încurajat acest articol, puteți citi și articolul Despre sufletul unei mame zdrobite.
• Pentru mai multe detalii, puteți accesa pagina noastră de Facebook.
• Ascultă radio pe aplicația mobilă din Google Play. Link aici.
• Ascultă radio pe aplicația mobilă din App Store. Link aici.