Despre sufletul unei mame zdrobite

În articolul trecut am vorbit despre o altfel de poveste, despre povestea micuțului și iubitului nostru Tudor. Mi-am dorit foarte mult să scriu și despre sora mea, Moni. Însă, nu am avut curaj, căci eu nu sunt în măsură să vorbesc în locul ei.

Întotdeauna spuneam că noi, restul, am stat pe margine și am încurajat, dar ea a fost în prima linie. S-a luptat alături de Tudor și a simțit cea mai grea durere când l-a pierdut.

Am provocat-o să ne vorbească chiar ea despre experiența cu Tudor și despre sufletul ei. Prin câteva întrebări, mi-am propus ca lumea să cunoască inima ei frumoasă, pe care a lăsat-o modelată în momentele cele mai negre. Pentru noi, Moni înseamnă un adevărat motor al credinței și al nădejdii în Dumnezeu.

Ce ai simțit prima dată când ai aflat că o să ai un copil, după atât timp de așteptare?

M: Tudor a fost un copil dorit, cerut în rugăciune și așteptat după o perioadă de tratament. Când îmi pierdusem speranța, atunci am aflat că voi avea un copil, a fost o mare binecuvântare și bucurie. Nașterea lui ne-a schimbat, ne-a adus zâmbet și speranță, bucurie și nădejde, ne-am lipit așa de tare de el.

Ce ai gândit când ai descoperit boala lui Tudor?

M: Momentul când am aflat despre cumplita boală a fost devastator pentru noi, multe nopți plânse și nedormite, multe întrebări fără răspuns. Până în acel moment era un copil perfect normal. DAR boala lui era deja avansată, în ultima fază. Medicii nu îi dădeau șanse, ridicau din umeri, erau reținuți. Iar noi, fără speranță.

A fost vreun moment în care te-ai supărat pe Dumnezeu?

M: Eram supărați fiindcă nu înțelegeam de ce ni se întamplă nouă, de ce trebuie ca el, la 9 luni, să suporte chinurile chimioterapiei, apoi operație, apoi recidivă și alte 2 operații . Aveam multe zile când plângeam mult, nopțile mă framântam și nu puteam accepta așa ușor că el a ajuns în stadiul acesta. Mă uitam la ceilalți copii sănătoși și parcă mă înfuriam, voiam să fim și noi fericiți.

Descrie-ne pe scurt experiența ta prin spitale și ce ai învățat în acești 2 ani, fiind lângă Tudor mereu.

M: Timpul de spitalizare era lung, stăteam uneori și 2 luni în continuu acolo, îmi aduc și acum aminte cum ieșeam pe holurile spitalului, mă plimbam cu Tudor în brațe și plângeam, plângeam mult. Primele ședințe de chimioterpie au fost grele, Tudor se simțea foarte rău de la ele, făcea febră foarte mare, avea  3 antibiotice și tot nu scădea. De fapt, febra era din cauza bolii, nici medicii nu știau ce e cu el. Până la prima operație a mai durat cam 2 luni. Când pe 16 februarie a ajuns în sala de operație, avea tensiunea 200 și medicii i-au pun medicație și tot nu  a scăzut până când nu i-au administrat ceva foarte tare. Apoi a rămas încă 3 săptămâni cu medicație fiindcă avea probleme cu tensiunea.

Prima operație a durat in jur de 7 ore, medicii mi-au spus  dinainte că nu are șanse. Am așteptat tot timpul cu sufletul la gură împreună cu soțul meu. Spre surprinderea noastră a fost o reușită de 99%, spuneau ei. Au urmat după  încă alte 8 ședințe de chimioterapie, timp în care el a suferit de rahitism în formă gravă, nu putea sta în fund și nici nu mergea.

Am trecut și peste asta. Usor, ușor a început să ia în greutate, timp în care noi am sperat mult spre vindecare. În toamnă la tomograf medicii spuneau că se mai vad niște ganglioni activi, mai trebuiau încă 4 ședințe, din care am apucat să facem doar două pentru că am fost testați pozitiv cu covid.  Eu fiind însărcinată am fost pozitivă cam 3 luni, timp în care nu am putut merge la spital, dar el era foarte bine acasă, începuse să meargă de-a bușilea, avea progrese mari și uimitoare. Ne gândeam că totul va fi bine și când vom merge la spital el nu va mai avea nimic. Eu eram bucuroasă fiindcă în pântece mai aveam încă un copilaș, venit fară să ne așteptăm. De fapt, aflam mai târziu pentru ce ne-a fost trimis.

În februarie, am aflat și vestea groaznica a recidivei lui Tudor, un șoc mare, după o perioadă liniștită de câteva luni. Am luat-o de la capăt! Am plecat la București unde am căutat alți medici, alte păreri. Acolo a început alte investigații, chimioterapie și mai grea și mai agresivă. Tudor rezista, zâmbea mereu. Era tare. A avut loc a 2 operație unde nu i s-a putut scoate nimic din cauza localizării tumorii.

A trecut și asta, eu eram însărcinată în 9 luni când a fost el operat și mi-am dorit să fiu cu el, Domnul m-a ajutat și am fost acolo. Nu știu cum. Acum când privesc în urmă mă uimesc ce putere am avut. După operație, alte serii de chimio și mai grele, eu urmând să nasc imediat. Au trecut și acele serii și a urmat o infecție urâtă la cateter cu o lună de antibiotice și febră.

Chimioterapia mergea înainte dar și tumora la fel, creștea și crestea mult. A urmat o a 3 operatie, unde la fel a reușit să îi scoată foarte puțin, era foarte riscant. Apoi am fost testați amândoi cu covid, el fiind după operație a rezistat surprinzător bolii și am stat amândoi închiși 2 săptămâni în spital. 

Atunci a fost perioada când am început mai mult să scriu și să Îl descopăr profund pe Dumnezeu. Nu regret nicio zi, nicio clipă pe care am petrecut-o acolo.

După ce am trecut de toate acestea, a urmat o cură de chimo foarte, foarte grea, de o săptămână, care l-a pus la pământ pe Tudor. De atunci, a început să-i fie rău și dimpotrivă tumora creștea fără oprire. Ne am interesat de plecarea în altă țară, primisem acceptul,  dar era târziu.

În decembrie a început să se simtă tot mai rău, îi scădeau analizele, a căzut într-o stare de amorțeală, nu se mai putea ridica, începuse să aibă dureri groaznice și i-a fost administrată morfina,  dozele crescând  de la o zi la alta. A fost o perioadă grea din viața mea. Veneau oameni, ne aduceau cadouri, veneau sărbătorile, dar eu nu mă bucuram de nimic pentru că el nu mai mânca, nu se mai putea bucura de nimic.

Atunci, L-am văzut pe Dumnezeu langă noi și am început să accept situația lui Tudor, am început să mă rog pentru el sa Îl ia Acasă în cer. A fost momentul acceptării totale. Am acceptat să îl luam acasă și să ne mai bucuram de el cât mai era, fără să mai fie  chinuit de medicație. Doar morfina i-o administram eu ca să nu mai simta durerile crunte. Acasă starea lui s-a degradat, slăbea de la o zi la alta, varsă mult și dormea foarte mult.

Cum a fost momentul despărțirii de Tudor, atunci când Domnul L-a luat Acasă?

M: Despre plecarea lui aș putea spune că a fost în prezența Lui Dumnezeu, o plecare frumoasă, binecuvântată, cum a meritat. În aceeași zi, pe 16 decembrie, au venit frații prezbiteri, s-au rugat pentru el, apoi seara i s-au cântat  cântări frumoase. A plecat în rugăciune și cântări către brațele Tatălui.

În jurul orei 21 eu am simțit că e agitat și starea lui s-a schimbat. i-am făcut morfină, dar tot nu se liniștea, el mă cauta cu ambele mânuțe și mă strângea la pieptul lui. Nu mai vedea cu ochii, dar mă simțea și mă cauta să mă țină în brațe. El nu mai vorbea de mult, de 3 săptămâni nu scotea niciun sunet. Dar înainte să plece m-a strigat de 3 ori și apoi și-a înălțat sufletul la cer. Mi-am dat seama că și-a luat rămas bun, căci m-a iubit mult. Acele cuvinte mi-au rămas în minte și în suflet.

Ce ai învățat din toată această grea încercare?

M: Acum pot să văd cum Dumnezeu ne-a purtat în acești 2 ani, cum m-a adus mai aproape de El prin Tudor. La inceput nu înțelegeam, nu știam de ce, dar acum îmi dau seama că scopul lui Tudor pe pământ s-a încheiat și a fost chemat Acasă lângă Cel ce iubește cel mai mult. Tudor ne-a adus mai aproape de Dumnezeu, a fost o mare binecuvântare. Un copil curajos și frumos, plin de pace. Îngerul nostru.

Raportându-te la situația prin care ai trecut, lasă un gând pentru oamenii care vor citi această mărturie.

M: Știu că sunt mulți în această situație, cu un copil bolnav și poate se întreabă de ce, nu pot  să înțeleagă. Acolo unde ești, fii liniștit, așteaptă cu încredere răspunsul potrivit. Dumnezeu lucrează perfect la momentul pregătit de El, roagă-te mult, spune-i Lui Dumnezeu mereu ce simți și învață să accepți planul Lui în viața ta. E greu, foarte greu, dar doar așa vei avea pace și bucurie.

 

  • Dacă v-a încurajat acest articol, puteți citi și articolul Tudor: O altfel de poveste.
  • Pentru mai multe detalii, puteți accesa pagina noastră de Facebook.
  • Ascultați radio pe aplicația mobilă din Google PlayLink aici.
  • Ascultați radio pe aplicația mobilă din App StoreLink aici.