Încetează să mai tragi de tine până la ultima picătură de energie. Nu vei face decât să-ți pui singur piedici. O zi de lucru în care ai fost odihnit face mai mult decât o săptămână de lucru în care ai încercat să accesezi orice gram de energie care a mai rămas.
Pentru că așteptarea e forma lui Dumnezeu de a-ți spune: odihnește-te în Mine, lasă totul în Mâna mea, să primești ceea ce vreau să-ți ofer, ceea ce ai nevoie. Nu blestem, ci binecuvântare.
Puțini sunt cei ce înțeleg că frumusețea adevărată nu e măsurabilă. Ea mântuiește lume. E hristos, Cel care a dat TOT pentru nimic. Poate că EL nu era nici Cel mai atractiv ochilor, nici cel mai bogat, nici cel mai cunoscut, dar prin El a venit salvarea. Prin El vom moșteni frumusețea viitoare.
Ce îmi place cel mai mult e momentul în care las hotărârea în mâna Domnului. Momentul în care umerii mei devin mai ușori datorită eliberării poverii duse. Pentru că Dumnezeu cunoaște mult mai bine decât mine sfârșitul sau continuarea unui lucru.
Preluăm prea rapid volanul și Îl punem pe Dumnezeu în dreapta. Cădem în groapă și ne acomodăm cu ea, în loc să căutăm soluții de ieși de acolo. Pentru că ne uităm la neputința noastră și nu mai vedem puterea Lui. Ne uităm la durerea noastră în loc să ne amintim de durerea Lui.
Aud mereu ” Fă ceea ce simți, urmează-ți inima.” Dar oare cât de mult îți poți permite să trăiești după ceea ce simți? Cred că limitele sunt oferite cu un scop. De a crea un zid între plăcerile aduse de Dumnezeu, și cele oferite de lume. Duhul Sfânt e cel care îți șoptește mereu unde și înspre ce să te îndrepți, și tot El e cel care îți spune de ce să te ferești.
