Puțini sunt cei ce înțeleg că frumusețea adevărată nu e măsurabilă. Ea mântuiește lume. E hristos, Cel care a dat TOT pentru nimic. Poate că EL nu era nici Cel mai atractiv ochilor, nici cel mai bogat, nici cel mai cunoscut, dar prin El a venit salvarea. Prin El vom moșteni frumusețea viitoare.
Aud mereu ” Fă ceea ce simți, urmează-ți inima.” Dar oare cât de mult îți poți permite să trăiești după ceea ce simți? Cred că limitele sunt oferite cu un scop. De a crea un zid între plăcerile aduse de Dumnezeu, și cele oferite de lume. Duhul Sfânt e cel care îți șoptește mereu unde și înspre ce să te îndrepți, și tot El e cel care îți spune de ce să te ferești.
Avem modelul Domnului nostru Isus Hristos după care putem să ne ghidăm. Dacă ne uităm în viața Lui, putem observa cum a acționat El în diferite circumstanțe: a răspuns când a trebuit, spunând lucrurilor pe nume, a tăcut nedorind să își apere eul.
Mulți oameni fac binele, ajută semenii, oferă din ce au, înființează organizații caritabile, dar foarte puțini dintre ei o fac din dragoste pentru Dumnezeu. Fie din pură moralitate, fie din credința că faptele bune duc în Rai, fie pentru că schimbă starea în bine, mii și mii de motive care sunt departe de ce ne cere Dumnezeu.
Cu toate acestea, Dumnezeu pune accentul pe ÎNDELUNGA răbdare. Avem noi curajul măcar să pronunțăm acest cuvânt? Dar să îl punem în practică? Dacă suntem sinceri cu noi înșine ne dăm seama de faptul că răbdarea nu mai face parte nici din vocabularul nostru și din viața noastră nici atât.
Într-o lume plină de îngrijorări, temeri, frici, mulți au uitat de liniștea și bucuria pe care doar pacea le poate aduce.
E foarte interesantă pacea lui Isus. Pacea pe care o avea în anumite situații în care cei din jur erau disperați, se simțeau pierduți. Pacea pe care El o avea in barcă în mijlocul furtunii, pacea pe care o avea când a înviat-o pe fiica lui Iair în timp ce, cei din casă plângeau.
