Rugăciunea: mai poate ea schimba ceva?

În cartea sa, „Rugăciunea. Are ea puterea de a schimba ceva?”, Philip Yancey, printre altele, indentifică trei stadii ale rugăciunii prin care ne provoacă să ne evaluăm starea noastră spirituală, să fim sinceri cu noi înșine și să descoperim cum stăm cu comunicarea cu Dumnezeu.

Mai ales că rugăciunea este un subiect tot mai rar în vremurile noastre și cu greu vrem să ne despărțim de timpul nostru prețios pentru câteva momente în prezența Tatălui. Eventual, spunem trei cuvinte la vreme de nevoie, ca să ne poarte „noroc”.

Numai că ne înșelăm singuri. Toată această alergare nu face decât să ne transforme în niște mașinării fără suflet, care la un moment dat se vor prăbuși istovite la picioarele Tatălui pentru un răgaz. Însă, să nu ne trezim prea târziu că vrem în Odihna lui Dumnezeu, iar El să nu mai aibă ușa deschisă.

1. Cererea simplă, copilărească, a unui lucru dorit

Ne dorim foarte multe lucruri, avem fel și fel de nevoi pe care le aducem înaintea Tatălui cu speranța că ni se vor îndeplini cât de repede posibil. În acest caz, Dumnezeu pare să fie un mijloc prin care să obținem ce ne dorim, o sursă de la care am putea primi ce ne lipsește.

Din păcate, rugăciunea se oprește de cele mai multe ori la acest stagiu, care ne cuprinde tot pe noi, se învârte în jurul nostru, iar pe Dumnezeu îl face robul nevoilor noastre. Și când nu primim ce ne dorim, exact ca niște copii, ne supărăm și nu mai vrem să avem de-a face cu nimic din ce înseamnă divinitate.

Doar dacă primim răspuns Îl glorificăm pe Dumnezeu pentru că depindem de lucrurile care sunt în favoarea noastră. Suntem cu El doar când lucrurile merg bine, când nu mai par ok, renunțăm.

Acest stadiu ne limitează doar la ambalaj, la etichetă, la ce putem primi de la Cel ce deține totul, riscând să ne punem încrederea în Domnul pentru a beneficia de ceva.

2. Meditația – a sta în tovărășia lui Dumnezeu

Acest stadiu al rugăciunii schimbă perspectiva de pe noi, pe Dumnezeu. Aici înțelegm că nu noi suntem importanți, nu nevoile pământești trebuie împlinite primele, ci nevoia prezenței lui Dumnezeu.

Vreau să mă rog pentru ce vrea Dumnezeu, iar dacă El nu dorește ceva pentru mine, să nu doresc nici eu acel lucru. (p. 126)

Acest fel de rugăciune necesită o cunoaștere profundă a lui Dumnezeu, a Cuvântului Lui și implicit a voii Lui. Și când nu primim ceva, putem dobândi puterea de a accepta refuzul și de a înțelege planul Lui cu viețile noastre.

Dumnezeu vrea să venim cu toate apăsările înaintea Lui, să fim sinceri cu El și să ne expunem sufletul împovărat, dar El nu vrea să rămânem doar în acel punct.

Vrea să ne maturizăm și să înțelegem voia Lui. Suntem îndemnați să ne vărsăm inimile înaintea Lui, dar în același timp să ne încredem în El ÎN ORICE VREME, chiar dacă e ceață sau senin:

În orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru. Psalmul 65: 8

Și de multe ori este nevoie să ne lovim de refuzuri, de uși închise, care să ne atenționeze că suntem pe un drum greșit. Daca suntem suficient de maturi, nu vom rămâne acolo supărați cu mâinile în sân, ci vom căuta să înțelegem de ce Dumnezeu nu a dorit acele lucruri  pentru noi. Vom alege să îi căutăm Fața și să cunoaștem mai mult voia Lui, aliniindu-ne planului pregătit pentru noi mai dinainte.

3. Supunerea

„Tată, dacă vrei, îndepărtează de la Mine paharul acesta! Totuși, facă‑se nu voia Mea, ci a Ta!“ Luca 22:42

Este stadiul cel mai înalt al rugăciunii pe care îl poate atinge cineva. Supunerea la voia lui Dumnezeu din bunăvoință, este ținta la care suntem chemați să ajungem. Când vrem să căpătăm un lucru și nu îl căpătăm trebuie să fim gata să ne supunem, căci numai Dumnezeu știe de ce ne oprește ceva într-un anumit moment.

Pentru Hristos a fost clar, nu a îndepărtat paharul amărăciunii de la El, i l-a dat să bea întreg pentru ca suferințele Lui să ne aducă mântuirea  peste generații. Ca sângele Lui să aibă putere să ierte toate păcatele și să împace omul cu Cerul.

Dumnezeu știe care este calea cea mai bună și uneori trebuie doar să ne plecăm capul și să ne supunem voii Lui pentru că  nu vom primi mai mult decât putem duce. Avem felurite probleme și încercări pe care trebuie să le depășim încrezători prin rugăciune, avându-L tovarăș pe Dumnezeu.

Căci scopul rugăciunii nu este doar să primim, ci să și dăm din noi, să renunțăm la eul nostru. Rugăciunea poate schimba multe lucruri, dar în special inima noastră, care va învăța să Îl iubească pe Tata cu adevărat.

 

  • Dacă v-a încurajat acest articol, puteți citi și articolul Dumnezeu pe primul loc.
  • Pentru mai multe detalii, puteți accesa pagina noastră de Facebook.

 

 

 

0 Comentarii

Lasa un comentariu

XHTML: Puteti utiliza urmatoarele tag-uri: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>