Credincioșia

”Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul şi va nesocoti pe celălalt: Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.” Matei 6:24


Îmi place acest verset. De ce? Pentru că te pune să gândești. Tu cui îi slujești? Cui îi ești loial? Cui îi oferi credincioșia ta?


Odată ce ai ales acest drum, această cale. Odată ce ai încheiat un legământ cu Dumnezeu, ai ales să dai dovadă de credincioșie față de El și doar Lui. Nu e vorba de o credincioșie temporară, de o credincioșie cu un termen de valabilitate care în 3 luni va expira. E o credincioșie ce trebuie să dureze toată viața, care trece dincolo de zilele încercării, care ține piept în clipele deznădejdii. O credincioșie ce trece dincolo de limite, dincolo de imposibilitățile noastre omenești. Pentru că nu ești singur. Dumnezeu luptă alături de tine atunci când îți vede fidelitatea, când îți vede dedicarea.

Dar pe lângă loialitatea aceasta față de Dumnezeu, trebuie să existe și o loialitate, o credincioșie față de oameni. Cum stai cu loialitatea față de părinți? Le slujești? Ești dedicat lor cu toată inima ta? Îi cinstești cu adevărat? Dar loialitatea față de prietenul de lângă tine? De cel ce ți-a fost alături în momente grele? Sau chiar de cel care mai calcă strâmb uneori? Îl ierți ? Sau alegi să-i întorci spatele?

Credincioșia, loialitatea, este o trăsătură și o valoarea morală tot mai mult căutată. De ce? Pentru că e tot mai rară.    Într-o lume în care trădarea și-a făcut loc tot mai mult în viețile noastre, să găsești un om loial este o comoară. Dragostea lui Dumnezeu ne îndeamnă la ea. Totul pornește de la dragoste. Atunci când ai o dragoste față de Dumnezeu, față de cei din jur, respectul, loialitatea, credincioșia, bunătatea și mila sunt și ele prezente. De aceea dragostea este cea mai importantă. Totul vine în urma iubirii.

Fiți credincioși în lucrarea pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru voi. Slujiți Lui zilnic, chiar și atunci când poate nu simțiți să o faceți. Apelați la disciplina spirituală. Ea vă îndeamnă să înaintați, ea vă ține credincioși pe cale. Ea vă reamintește pentru cine continuați. Vorbiți zilnic cu Dumnezeu.

  • Dacă v-a încurajat acest articol, puteți citi și articolul Facerea de bine.
  • Pentru mai multe detalii, puteți accesa pagina noastră de Facebook.
Citește mai mult

Facerea de bine

Facerea de bine este o calitate pe care o întâlnim deseori în jurul nostru. Oamenii promovează facerea de bine prin diverse forme și aleg să o înfăptuiască având în spate diverse motivații.

Însă despre ce fel de facere de bine vorbește Biblia?

  • Facerea de bine trebuie să aibă în spate iubirea de Dumnezeu

Mulți oameni fac binele, ajută semenii, oferă din ce au, înființează organizații caritabile, dar foarte puțini dintre ei o fac din dragoste pentru Dumnezeu. Fie din pură moralitate, fie din credința că faptele bune duc în Rai, fie pentru că schimbă starea în bine, mii și mii de motive care sunt departe de ce ne cere Dumnezeu.

Moralitatea nu este totuna cu dragostea izvorâtă din Dumnezeu. Putem să avem milioane de intenții bune, dacă nu le facem în Numele Domnului nostru ele sunt în van.

„Și oricine vă va da de băut un pahar cu apă în Numele Meu, pentru că sunteţi ucenici ai lui Hristos, adevărat vă spun că nu-și va pierde răsplata.” Marcu 9:41

Un pahar de apă dacă îl oferim pentru Numele Domnului vom fi răsplătiți. Dumnezeu vrea să ne atenționeze că nu contează cât și ce oferim, ci contează motivația cu care o facem. Când suntem motivați de aparențe, de reclamă, atunci nu facem decât să ne alimentăm egoismul.

Dumnezeu preferă puțin, dar cu inimi sincere. Căci puținul oferit în numele dragostei Domnului face totul.

  • Facerea de bine trebuie să provoace schimbări în lume

Când facem o faptă bună în primul rând o facem ca să ne schimbăm pe noi, renunțând la confortul și egoismul nostru de dragul aproapelui, apoi, cu intenția de atinge inima celuilalt.

Avându-L ca motivație pe Hristos și dragostea Lui, vom putea înmuia inima aproapelui nostru, vom deschide invitația către credincioșie. Cei din jur vor simți întotdeauna de ce alegem să facem binele și vor ști că nu noi, ci Dragostea lui Hristos a fost cea care ne-a împins să facem totul cu sinceritate.

  • Facerea de bine nu trebuie dată uitării

„Şi să nu daţi uitării binefacerea şi dărnicia, căci lui Dumnezeu jertfe ca acestea Îi plac.” Evrei 13: 6

Întotdeauna Dumnezeu a pus preț pe iubirea celuilalt mai mult decât pe sine și Își dorește ca noi să îi urmăm poruncile și să jertfim din ce avem pentru cel de lângă noi. Nu trebuie să ne prefacem că am uitat de nevoile altora, că oricum avem nevoile noastre personale.

Ci trebuie să ne gândim că suntem răspunzători pentru sufletele altora, iar dacă ne uităm responsabilitatea, vom da socoteală.

  • Facerea de bine nu trebuie să fie doar la ocazii speciale

„Să nu obosim în facerea binelui, căci, la vremea potrivită, vom secera, dacă nu vom cădea de oboseală.”Galateni 6: 9

Dacă oferim de Crăciun sau de Paște că așa se poartă, asta nu înseamnă că ne spălăm pe mâni si am terminat pentru tot anul. Să nu uităm că a dărui nu se referă numai la bani sau la lucruri. A dărui înseamnă a jertfi din timpul nostru, din resursele noastre, din spațiul nostru pentru a da și altora.

Câți oare nu au nevoie de un timp doar să fie ascultați?

Câți oare nu tânjesc ca cineva să stea de vorbă cu ei?

Câți nu au nevoie de o încurajare, de o vorbă bună?

Mii și mii de suflete sunt abandonate în labirintul depresiei, frustrărilor, necazurilor. Pentru aceste suflete suntem chemați să dăruim din ce avem noi mai bun, nu pentru că așa trebuie, ci pentru că așa ne îndeamnă dragostea lui Hristos.

Tu pentru cine dăruiești ceva din tine?

 

  • Dacă v-a încurajat acest articol, puteți citi și articolul Bunătatea.
  • Pentru mai multe detalii, puteți accesa pagina noastră de Facebook.
Citește mai mult

Bunătatea

”Ceea ce face farmecul unui om este bunătatea lui (…)” – Proverbe 19:22

Poate v-ați gândit de multe ori de ce bunătatea este atât de apreciată și dorită de cei din jur. Să vedem. Să vedem cum ar arăta o lume condusă de bunătate.

Cum ar fi la fiecare pas să ți se vorbească cu bunătate? Să fii înconjurat de fapte pline de bunătate, de zâmbete curate, de ochi blânzi și de inimi largi, de mâini întinse? Acum înțelegi de ce farmecul unui om este bunătatea lui?

Cu toții ne dorim ca la intrarea în biserică, să fim primiți cu un zâmbet cald și o binecuvântare. Atunci când poate ieșim din magazin iar cumpărăturile ne cad din brațe să fie acea mână întinsă care să ne ajute. Să primești o încurajare de la cei dragi. La baza tuturor acestor acte este BUNĂTATEA.

Cu toții o putem oferi. E atât de simplu și ușor. Să dai un mesaj, un telefon, un zâmbet. Să adresezi un simplu : ”Ce faci, cum ești?”. Ia niște bilețele, scrie pe ele diferite mesaje sau versete, amplasează-le pe mașini, pe bănci, pe scaunele din tren. Poate scoate un om din groapa în care a căzut, poate ridica un suflet zdrobit.

Îmi place foarte mult această roadă a Duhului Sfânt. E o roadă așa pură și sinceră. Ea nu așteaptă nimic în schimb. Doar oferă. Dumnezeu e plin de bunătate. Asta vedem zilnic. Dumnezeu vorbește cu bunătate, mustră cu bunătate, iubește și iartă cu bunătate.

Să formăm o lume condusă de bunătate. 

  • Dacă v-a încurajat acest articol, puteți citi și articolul Răbdarea.
  • Pentru mai multe detalii, puteți accesa pagina noastră de Facebook.
Citește mai mult

Răbdarea

A patra roadă a Duhului Sfânt pe care Dumnezeu ne-o lasă pe paginile Scripturii este îndelunga răbdare. Este subiectul pe care îl abordăm cel mai puțin, despre care uităm că trebuie să-l cultivăm în tiparul nostru ceresc.

Rădarea nu ne mai caracterizează astăzi, mai ales în aceste vremuri în care toate lucrurile sunt pe grabă. Suntem oamenii mereu pe fugă, mereu agitați, cu programul plin și cu inimile la fel de pline.

Cu toate acestea, Dumnezeu pune accentul pe ÎNDELUNGA răbdare. Avem noi curajul măcar să pronunțăm acest cuvânt? Dar să îl punem în practică? Dacă suntem sinceri cu noi înșine ne dăm seama de faptul că răbdarea nu mai face parte nici din vocabularul nostru și din viața noastră nici atât.

Prin răbdarea voastră, vă veți câștiga sufletele voastre. Luca 21:19

Ce rol esențial are răbdarea! Prin ea ne câștigăm sufletele noastre, prin ea putem ajunge lângă Domnul nostru, unde să primim cununa slavei. Este clar că sufletele noastre au nevoie de răbdare ca să fie dobândite pe deplin. Un Dumnezeu care este îndelung răbdător ne cere și nouă răbdarea.

Iar răbdarea vine la pachet cu suferința, cu frângerea, cu zdrobirea.

Fără acestea n-am ști să ne liniștim, n-am ști să așteptăm în tăcere ajutorul Domnului. Noi, niște ființe care prețuim rapiditatea și viteza răspunsurilor, suntem puși de multe ori în situația de a aștepta. Dumnezeu Atotputernic care ar putea să ne dea totul printr-un pocnit de degete, alege să acționeze cu răbdare.

De aceea, daţi-vă şi voi toate silinţele ca să uniţi cu credinţa voastră fapta; cu fapta, cunoştința, cu cunoştinţa, înfrânarea; cu înfrânarea, răbdarea; cu răbdarea, evlavia. 2 Petru 1: 5, 6

Răbdarea, despre care pomenim atât de puțin, este o caracteristică foarte importantă pe care o putem dobândi prin intermediul înfrânării. Când învățăm să ne stăpânim gândurile, gesturile, cuvintele, emoțiile și le trecem prin filtrul mințiii învățăm de fapt răbdarea. Doar că nu se oprește aici acest proces.

Cultivând răbdarea în fiecare zi o să putem ajunge la evlavie, treapta cea mai înaltă în procesul nostru de sfințire. Prin evlavie ne apropiem de ceea ce înseamnă caracter ceresc, de Dumnezeu.

Răbdarea este cheia care deschide Cerul în fața noastră și ne apropie de Dumnezeu.

 

  • Dacă v-a încurajat acest articol, puteți citi și articolul Pacea.
  • Pentru mai multe detalii, puteți accesa pagina noastră de Facebook.
Citește mai mult

Pacea

Într-o lume plină de îngrijorări, temeri, frici, mulți au uitat de liniștea și bucuria pe care doar pacea le poate aduce.

E foarte interesantă pacea lui Isus. Pacea pe care o avea în anumite situații în care cei din jur erau disperați, se simțeau pierduți. Pacea pe care El o avea in barcă în mijlocul furtunii, pacea pe care o avea când a înviat-o pe fiica lui Iair în timp ce, cei din casă plângeau.

De ce? Pentru că pacea vine în urma credinței. Când știi că Dumnezeu te poartă pe brațe, când toată viața ta e în controlul Său, nimic nu-ți poate tulbura inima. Citisem undeva, cu mult timp în urmă un lucru ce m-a făcut să cuget puțin la pacea pe care eu o trăiesc, să mă întreb dacă trăiesc  pacea ce vine de la Tatăl.

„Cine crede cu adevărat are pace și în spaima nopții și poate să doarmă chiar și în noaptea dinaintea execuției.” Ce minunat, nu? Să poți sta liniștit, copleșit de pacea Lui, pe cruce, știind că totul e în mâna unui Tată iubitor.

De multe ori aflați în mijlocul unor circumstanțe dificile, alegem să luăm noi propriile decizii, ne grăbim să alegem ceva, să facem ceva pentru a ieși cât mai repede din ele. Însă drumul este deja trasat, calea este deja creată, și tot ceea ce ne reiese nouă este să așteptăm. Să stăm pe marginea drumului plini de pace, cu o inimă liniștită, să fim pregătiți pentru momentul în care Dumnezeu ne va lua de mână și va porni cu noi la drum.

Uneori e așa greu să stai în pace, să nu te gândești la faptul că trebuie să iei o hotărâre, ci să te încrezi în El, în alegerea Lui, să ai încredere că Tatăl va alege pentru tine. Iar atunci când El alege, se nasc binecuvântări divine. Suntem așa pentru că ne-am obișnuit să fim proprii noștri stăpâni. Nu mai avem răbdare, ci vrem totul, și dacă se poate, să-l primim acum.

Dumnezeu ne trece prin încercări pentru a ne face să înțelegem că El este Stăpânul nostru. Că în El trebuie să ne încredem. Nu în puterile noastre ci în puterile Lui. El asta își dorește. Să-i recunoaștem puterea, autoritatea în viața noastră.

Să alergăm zilnic după pacea ce vine din Cer. Să o căutăm neîncetat. Să o gustăm. Odată ce ai dat de ea, nu o mai poți pierde. E cel mai copleșitor sentiment.

 „Urmăriți pacea cu toții și sfințirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul.” Evrei 12:14                  

  • Dacă v-a încurajat acest articol, puteți citi și articolul Bucuria.
  • Pentru mai multe detalii, puteți accesa pagina noastră de Facebook.
Citește mai mult

Bucuria

Suntem o generație care nu mai știe ce este bucuria pentru că o înecăm cu toate grijile, nevoile, stresul vieții. Depresia a furat zâmbetul multor fețe și l-a transformat în mânie. Fețele stau crispate, ațintite spre probleme mai mult decât spre binecuvântări.

Suntem oamenii care privesc la partea goală a paharului, uitând de cea plină.

În Scriptură Dumnezeu ne amintește că trebuie mai întâi să înțelegem bucuria ca să o putem dobândi. Ea nu se rezumă doar la ce avem, la ce simțim, la ce vedem. BUCURIA TREBUIE SĂ FIE ÎN DOMNUL.

Cheia bucuriei depline este acel ÎN Domnul. Când vom înțelege odată pentru totdeauna că Domnul Dumnezeu este sursa bucuriei noastre, atunci vom lăsa fețele să respire și să strălucească de veselie.

Bucuraţi-vă întotdeauna. Rugaţi-vă neîncetat. Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile. (1 Tesaloniceni 5:16-18)

Biblia ne poruncește să ne bucurăm întotdeauna, dar ne dă și soluția acestui îndemn: rugăciunea și mulțumirea. Rugându-ne și cultivând mulțumirea pentru tot ce avem, reușim să avem bucuria.

  • Și dacă trecem prin necaz? Ne rugăm și ne bucurăm în inima noastră că avem în Cine să ne încredem.
  • Și dacă eșuăm? Ne amintim de toate momentele când de atâtea ori Dumnezeu a intervenit, iar mâna Lui salvatoare a fost acolo să ne conducă înspre biruință.
  • Și dacă gemem în durere? Ne uităm în Scriptură să vedem câte dureri a vindecat Mântuitorul, câte răni a tămăduit.

Avem mii și mii de motive să fim bucuroși, dar alegem în loc tristețea și depresia.

Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune.(Romani 12:12)

Bucuria noastră trebuie să fie în nădejdea pe care ne-a lăsat-o Domnul Nostru Isus Hristos, aceea că după toate suferințele o să avem viața veșnică prin Har. O să trăim o veșnicie, nu pentru că noi merităm, ci pentru că El ne-a oferit această șansă.

Și cum să continuăm în tristețe când știm ce vom primi? 

Când gânduri negre se frământă cu grămada înlăuntrul meu, mângâierile Tale îmi înviorează sufletul. (Psalmul 94:1)

Suntem slabi, eșuăm, cădem, dar Mângâierile Domnului nostru ne învioarează ființa, ne provoacă inimile să salte de bucuria revederii.

Avem multe motive sa zâmbim astăzi, să tresăltăm de bucurie în sufletele noastre pentru mântuirea pe care am primit-o în dar.

Ce ne împiedică să nu ne bucurăm?

 

  • Dacă v-a încurajat acest articol, puteți citi și articolul Dragostea.
  • Pentru mai multe detalii, puteți accesa pagina noastră de Facebook
Citește mai mult